- compozíţie
- s. f., pl. compozíţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
compozíţie
Look at other dictionaries:
compoziţie — COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea… … Dicționar Român
simfonie — SIMFONÍE, simfonii, s.f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziţie muzicală instrumentală (cu solişti, cor); (sens curent) compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru… … Dicționar Român
arie — ÁRIE1, arii, s.f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşează cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcţii, se prepară betonul etc. – lat. area. Trimis de ana… … Dicționar Român
componenţă — COMPONÉNŢĂ, componenţe, s.f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire. – Compon[ent] + suf. enţă (după absent absenţă). Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 COMPONÉNŢĂ s. alcătuire, compoziţie,… … Dicționar Român
compunere — COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin… … Dicționar Român
cor — COR1, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri… … Dicționar Român
trio — TRÍO, triouri, s.n. 1. Compoziţie sau parte dintr o compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanţi sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziţie. ♦ Partea de la mijloc, mai … Dicționar Român
canon — CANÓN, canoane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ fig. Suferinţă … Dicționar Român
cvintet — CVINTÉT, cvintete, s.n. 1. Formaţie muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci intrumentişti care execută împreună o compoziţie muzicală; compoziţie scrisă pentru o asemenea formaţie. ♢ Cvintet cu pian = cvintet de coarde şi pian. Cvintet de … Dicționar Român
duet — DUÉT, duete, s.n. Compoziţie muzicală sau parte a unei compoziţii muzicale care se execută pe două voci sau la două instrumente; grup vocal sau instrumental care execută o asemenea compoziţie; duo. – Din it. duetto. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
